Abonează-te la newsletter

×

Politica de Confidențialitate

Conacul Oteteleșanu, stil Neoclasic

sat Grădinari, județ Giurgiu
28 km față de București
Preț de pornire: 360.000 €
Estimare: 400.000 € - 500.000 €
Lângă București, la marginea comunei Grădinari, pe malul Argeșului și învecinat cu pădurile vechii Valahii, se află acest conac, cu o istorie aparte. Este una dintre reședințele de la țară, unde își petreceau vacanțele, la începutul secolului XX, descendenții familiei Oteteleșanu. Vara, proprietatea era animată de musafiri din protipendada bucureșteană. De atunci au trecut mulți ani și multe evenimente peste acest monument de arhitectură, care într-un final a fost retrocedat moștenitorilor.

Familia Oteteleșanu are rădăcini adânci și o genealogie îndelungată încă din vremea lui Mihai Viteazul. ”Minți luminate, mari patrioți și iubitori de cultură națională, boierii Otetelișeni au influențat, aproape fără excepție, istoria acestor locuri, încă de la Radu Otetelişanu, mare postelnic în sfatul domnesc al lui Mihai Viteazul, și până la vestitul Iordache Otetelișanu, învățat, iubitor de artă și filantrop, sau Iancu Otetelișanu, director al Teatrului Național. Otetelişenii sunt o ramură desprinsă din neamul Buzeştilor. Vistieri, postelnici, conducători sau politicieni, boierii Otetelișeni sunt figuri importante nu numai în istoria Olteniei ci și în cea națională”
”Cine are în față arborii genealogici ai celor două familii” – spune cu respect și admirație Tudor Octavian – ”este șocat. Oriunde ți-ai îndrepta privirea, dai de nume de manual: Grigore Ureche, Iancu Jianu, Petrache Poenaru, Nicolae Bălcescu, Năsturel Herescu, Argetoianu.”
Ioan Oteteleşanu era fiul slugerului (dregătorului) Constantin Oteteleşanu, unul dintre ctitorii Mănăstirii Logreşti din județul Gorj. A fost director al Salinelor în perioada 1838-1841, adunând o importantă avere. Între 1851-1853 a fost Ministru al Controlului în timpul domniei lui Barbu Ştirbei. În 1865-1866 ”Conu Iancu Oteteleșeanu” a fost ministru de finanțe pe timpul domniei lui Cuza, în guvernul Nicolae Kretzulescu. Pe la 1860, Iancu se îndrăgostește de Elena Filipescu, fiica marelui logofăt și vistiernic Iancu Filipescu, pe care o cunoștea de când era copilă. Așa cum istorisește Gh. Crutzescu, soția lui Oteteleșanu, Safta, își dă seama și, cu toate că îl iubea, se hotărăște să divorțeze, “ca să nu-i strice fericirea”. Însă cele două, Safta și Elena, ajung să se cunoască și chiar are loc un ”soi de împăcare” în fața Icoanei Maicii Precista, la Sărindar. Astfel, cele două femei trăiesc împărțindu-și dragostea pentru același bărbat. Safta, care nu a avut tăria să se despartă cu totul, continuă să stea în preajma lui. A fost un ”scandal” extrem de ”mediatizat” și discutat în societatea bucureșteană a acelor vremuri. Cât îl privește pe Oteteleșanu, acesta era pasionat de jocul de cărți dar și de colecționarea de mărci poștale, fiind unul dintre primii filateliști români. Prin donația importantă făcută Academiei Române, el se înscrie și în rândul marilor filantropi ai României.
La moartea sa, în 1876, lui Iancu Oteteleșanu i s-au făcut funeralii “de suveran” și întreaga aristocrație a Bucureștilor a fost în doliu. Prima sa soție, Safta, care îl iubea într-atât încât nu putea trăi departe de el, se spune că ar fi murit în aceeași zi. În 1888 moare și Elena Oteteleșanu, marea mecenată a Bucureștilor.
Direct legați de istoria conacului nostru sunt descendenții celebrei familii care trăiesc la începutul secolului XX, dintre care enumerăm pe cunoscuta Ottilia Michail căsătorită cu Șerban Oteteleșanu, renumita pictoriță a Casei Regale, protejata Reginei Elisabeta (Carmen Sylva) și a lui Nicolae Grigorescu și bunica pictoriței Maria (Măriuca) Oteteleșanu.

Familia Oteteleşanu a deținut mai multe proprietăți în București, recunoscute în documente oficiale încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Unele au căpătat renumele de a fi locul de întâlnire al protipendadei Bucureștiului: o casă unde astăzi este Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”; Terasa (și grădinile) Oteteleșanu pe locul cărora s-a ridicat primul zgârie-nori din București – Palatul Telefoanelor.
Am enumerat câteva dintre cele mai importante proprietăți ale Oteteleșenilor, mai cunoscute poate decât conacul din Grădinari. Mai modestă prin comparație cu celelalte, avea totuși strălucirea conacelor boierești ale vremii, cu o terasă generoasă și elegantă în partea de nord, un salon pentru recepții în zona centrală a parterului, un parc mare și îngrijit.
Construit la sfârșit de secol XIX, conacul reflectă alinierea arhitecturii românești la un nou stil împrumutat din spațiul francez. Construit în stil eclectic cu elemente predominant neoclasice și influențe din Renașterea franceză, reflecta gustul cosmopolit al claselor dominante ale vremii. Au fost preferate formele caracteristice eclectismului și, în special, cele caracteristice academismului de școală franceză. Înconjurat de un parc de aproape două hectare, conacul are o suprafață construită desfășurată de 1220 mp. Fațadele sunt bine proporționate, cu ramele ferestrelor detașându-se pe un parament executat din cărămidă aparentă. Același stil se regăsește și la interior. Holul central este liber pe toate nivelurile, având deasupra un luminator. Accesul în clădire se realizează pe fațadele nord și sud prin intermediul unor terase și scări impunătoare și mai există un al treilea acces de serviciu, de unde se poate ajunge și la subsol. Atât la exterior cât și la interior există o simetrie a fațadelor, respectiv a compartimentării interioare. Pe domeniu mai există și câteva construcții anexe, degradate, dintr-o perioadă recentă, precum și o fântână arteziană construită odată cu amenajarea parcului.
Aflat într-o stare precară, atât în exterior cât și la interior, conacul impune un proiect de reabilitare pentru a impresiona din nou. Prin dimensiunile proprietății și prin poziționarea pitorească pe malul Argeșului, investiția în reabilitare îi poate da o valoare deosebită, cu multiple posibilități de utilizare: casă de vacanță, pensiune sau boutique-hotel, centru de evenimente, de bătrâni sau clinică de recuperare.
Un atu important este proximitatea Bucureștiului – conacul se găsește la doar 29 Km de Piața Victoriei - dar și accesibilitatea, pentru că se află la doar câteva minute de ieșirea de pe autostrada A1, cu acces direct din drumul principal.
Cu o priveliște de vis, și în același timp atât de aproape de București, Conacul Oteteleșanu de la Grădinari așteaptă cu nerăbdare proiectul prin care viitorul proprietar să îi redea viața și strălucirea pe care o merită.

Surse: Dana Ionașcu, artainromania.ro/conacele-de-alta-data, 2017;
arh, A. Crăciunescu „Studiu istoric”, 2016.
Foto: Gabriel Ghizdavu

Detalii proprietate

  • 1,53 ha
  • 1.220 m2
  • 474 m2
  • S+P+1E+M
  • 1895
  • GR-II-m-B-15006
  • Monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural local, clasă B.
  • Casă de vacanță, Centru de evenimente, Han, Pensiune, Reședință unifamilială
  • GR02AHE-B
DESCARCĂ PDF