Abonează-te la newsletter

×

Politica de Confidențialitate

Conacul Banffy dintre colinele Transilvaniei

str. Principală 89, sat Sânmărghita, comuna Mica, județ Cluj
64 km de Cluj-Napoca
Preț de pornire: 500.000 €
Estimare: 550.000 € - 600.000 €
La câțiva kilometri de Dej, printre colinele unde Someșul Mare se întâlnește cu Someșul Mic, găsim un sat a cărui poveste se întinde până la începutul mileniului trecut: Sânmărghita. Consemnat pe aceste meleaguri pentru prima dată în 1330, a aparținut la început domeniului Cetății Ciceu, dăruită de Matei Corvin lui Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea. Cetatea avea să rămână în posesia Domnului Moldovei și a urmașilor săi, Petru Rareș chiar folosind-o în 1538 ca loc de refugiu, după ce Soliman Magnificul cucerește Moldova și îl forțează să plece în exil. Alexandru Lăpușneanu este ultimul Domnitor care mai reușește să stăpânească, în mare parte prin forța armelor, aceste teritorii transilvane.
Numele satului evocă hramul mănăstirii romano-catolice “Sfânta Margareta”, ctitorită în jurul anului 1300 și ale cărei ruine au fost descoperite aici în 1861. Despre Sfânta Margareta știm că a fost nepoata Regelui Angliei Edmund al II-lea și că s-a născut în jurul anului 1045 în Regatul Ungariei, acolo unde tatăl său, Prințul Edward, a fost forțat să trăiască în exil. În jurul anului 1070, Margareta devine Regina Scoției, dând ulterior naștere a trei viitori Regi ai Scoției. În timpul vieții va fi o ambasadoare ferventă a catolicismului, fiind canonizată în anul 1250 de către Papa Inocențiu al IV-lea. Datorită legăturilor date de locul nașterii, după canonizare numele său a devenit o prezență extrem de populară în Regatul Ungariei, un număr important de biserici și mănăstiri primind hramul său.
Timp de veacuri, părți semnificative din hotarul satului au aparținut unor familii importante, multe dintre ele nobiliare, cum ar fi Banffy, Bethlen, Biro Laszlo – sfetnic regal, Dezso, Pal, Haller, Bornemisza, Patocsy, Wesselenyi, Kornis sau Kemeny.
Conacul este situat într-o zonă înaltă a satului și poartă multe mărturii ale bogatului trecut nobiliar de care se leagă viața acestei așezări. A fost construit la începutul secolului XIX, iar o inscripție de pe una dintre grinzi ne indică primul proprietar ca fiind familia Banffy, cu o prezență importantă în relatările istorice ale acestor locuri încă dinainte de 1700. Ulterior regăsim conacul în posesia familiei Bethlen, un alt nume nobiliar important al Transilvaniei, pentru ca la începutul secolului XX să îl întâlnim aici pe Jeno Horthy, fratele regentului Ungariei, care prin căsătoria sa cu Rozsa Bethlen va face din conacul de la Sânmărghita o reședință temporară, cel mai probabil destinată expedițiilor de vânătoare de care era extrem de pasionat.
Arhitectura conacului este una neoclasică, fațada principală fiind marcată de un portic cu șase coloane de piatră, de inspirație dorică, încununat de un fronton triunghiular, care îi oferă o alură impunătoare. Fațada laterală se deschide printr-o logie marcată de opt coloane – au fost conservate coloanele originale. Terenul generos care înconjoară conacul are 4100 mp și cuprinde un nuc bătrân și pomi fructiferi.
Clădirea este astăzi complet renovată, actualul proprietar trecând printr-un proces migălos de reabilitare și restaurare, reușind să salveze și o bună parte din elementele originale: coloanele de piatră, o parte din grinzile de lemn, elementele decorative de lemn din interior și o parte din ornamentele fațadei, care nu au fost încă montate deasupra ferestrelor. În prezent, casa este locuită, întrebuințându-se parterul și mezaninul. Etajul și mansarda sunt open space, complet renovate dar nemobilate.
“Cred că fiecare om se naște cu o misiune de îndeplinit în viață. Să găsesc acest castel, să mă îndrăgostesc de el și să îl salvez de la dispariție, cred că a fost parte din misiunea mea pe acest Pământ”, ne spune actualul proprietar, un cetățean spaniol care, după o viață în care a locuit în multe colțuri ale lumii, a ajuns la Sânmărghita unde a investit timp și bani pentru refacerea acestei bijuterii arhitecturale în care locuiește deja de câțiva ani buni. Își dorește doar ca viitorul proprietar să îi aprecieze la adevărata valoare trecutul și să îi găsească cea mai bună întrebuințare pentru viitor.
Atmosfera de sat patriarhal liniștit, boem, cu păsări cântătoare ce își desfășoară trilurile în grădină, fac din acest spațiu un loc ideal pentru un mic hotel sau pensiune, o reședință permanentă sau de vacanță, un centru de evenimente sau de îngrijire a bătrânilor – acestea sunt doar câteva posibile funcțiuni care pot prinde viață pe o proprietate cu personalitate, cu o istorie bogată, într-o zonă pitorească.


Surse:
Augustin Pădurean și Dorin Chitia, “Sânmărghita, o istorie posibilă”, Risoprint, 2011

Detalii proprietate

  • 4.108 m2
  • 1.450 m2
  • 1.074 m2
  • 403 m2
  • S+P+Mz+2M
  • 10
  • 2
  • 1824
  • neclasată
  • Casă de vacanță, Castel de vânătoare, Centru de evenimente, Centru medical, Pensiune, Reședință unifamilială
  • CJ01AHE-NC
DESCARCĂ PDF