https://www.artmarkhistoricalestate.ro/wp/wp-content/uploads/2019/11/Vila-Athanasovici-Batistei-Bucuresti_Artmark-Historical-Estate-Exterior.jpg

Vizită ghidată la Vila Athanasovici din București

Sâmbătă, 2 noiembrie, la ora 16:00, un grup de 25 de participanți fideli ai Asociației Istoria Artei, pasionați de istoria arhitecturii bucureștene, au vizitat vila istorică a familiei Vladimir Athanasovici, aflată pe Str. Batiștei nr. 39.

Dr. Oana Marinache, istoric de artă, a explicat că întreaga zonă este astăzi ansamblu de arhitectură B-II-a-B-18093, prezentând exemple elegante de reședințe de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Numele uliței provenea de la niște băteliști, locuri bătătorite de care și de vite, unde poposeau sau treceau negustorii de vite în drum spre scaunele de măcelari.

Istoria vilei Athanasovici de la actualul nr. 39 coboară până la 1868, când se afla în posesia unei doamne pe nume Anastasia Sachelarie, care vinde casele vechi lui Gh. D. Eliad. În 1873 acestea sunt adjudecate de către Sița Cămărășescu, care solicită în anul următor arh. G. Bonomelli un proiect de reparații. Doamna Cămărășescu redactează în 1875 un testament în favoarea fratelui ei, Nicolae Cămărășescu, care va stâpâni proprietatea până în 1893; atunci are loc vânzarea ei către ing. Constantin Stoenescu, vecinul din partea stângă. Nu cunoaștem motivele pentru care familia Stoenescu nu păstrează terenul pentru extinderea propriilor case de la nr. 35-37, alegând să vândă în 1897 proprietatea de la nr. 39 avocatului și senatorului Vladimir Athanasovici (1864-1928).

Reședința Athanasovici este tipică pentru un hôtel particulier de la cumpăna secolelor XIX-XX, fiind realizată în stil eclectic cu elemente clasicizante; planurile de arhitectură depuse spre autorizare în 1900 nu sunt semnate, fiind menționat antreprenorul Julius Hraby, dar numele arhitectului Dimitrie Maimarolu este legat de realizarea acestui monument de arhitectură de clasă B. Cert este că acesta realiza în 1905 intervenții la tâmplăria casei principale. Casa principală păstrează elemente decorative elegante, plafoane casetate în saloanele de la parter, vitralii și stucaturi, precum și o scara monumentală.

În 1928, proprietarul inițial încetează din viață; moștenitorii săi sunt: Constantin, Florica căs. Teodor Jenibace și Elena căs. Nicolae Turburi. Arhivele indică faptul că proprietatea a fost expropriată de către autoritățile comunale în 1939, luându-se chiar în calcul demolarea construcțiilor în 1945, în vederea sistematizării intersecției cu strada Vasile Lascăr. În 1946 Mitropolitul Lt. al Blajului, Valeriu Traian, rezident la nr. 39, era de acord cu dărâmarea unei părți din clădirea principală. Schimbarea de regim duce însă la anularea planurilor de demolare.

După 2000, aici își desfășoară activitatea Centrul Cultural al Republicii Ungare, proprietatea fiind recuperată apoi de către moștenitorii familiei Athanasovici. În prezent, vila se află în portofoliul Artmark Historical Estate.

Turul ghidat a continuat cu reconstituirea istoriei proprietăților de la numerele impare, pe baza cercetărilor de arhivă întreprinse de istoric de artă dr. Oana Marinache.

Scris de: Aleksandra Zait

Distribuie:

Abonează-te la newsletterul nostru

Povești neștiute despre palate, conace, case istorice și luxul contemporan