Abonează-te la newsletter

×

Palatul Chrissoveloni - Cantacuzino

str. G-ral Constantin Budişteanu nr. 15, sector 1, Bucureşti
Preț de pornire: 3.000.000 €
Estimare: 3.000.000 € - 3.500.000 €
Situat în inima Bucureștiului, în apropierea Căii Victoriei, Palatul Chrissoveloni – Cantacuzino se integrează armonios în această zonă boemă, cu parfum de epocă. Catedrala Sfântul Iosif, Palatul Știrbei, Muzeul Colecțiilor, Ateneul Român și Muzeul Național de Artă al României sunt câteva dintre reperele cultural – turistice ale Bucureștiului aflate în proximitatea Palatului Chrissoveloni – Cantacuzino.
Radisson Blu, cel mai mare hotel de 5* din București, Athenee Palace Hilton și Golden Tulip Victoria se află deasemenea în imediata apropiere a Palatului.
Amplasat pe un teren generos, de peste 2.000 mp și cu o deschidere la stradă de 41 ml, având compartimentările interioare bine structurate, dar și cu posibilitatea modificării lor, Palatul Chrissoveloni – Cantacuzino se pretează la multiple functiuni: hotel, birouri, centru de evenimente, clinică medicală, spital, școală sau muzeu private ș.a.
Palatul a fost construit la sfârsitul secolului al XIX-lea, la comanda marilor bancheri de origine greacă Chrissoveloni, în stil eclectic de influentă franceză. La începutul secolului al XX-lea, acesta a fost vândut familiei Cantacuzino, cu adânci radacini bizantine și una din cele mai bogate familii din România la acea vreme.
Fiind înscris pe Lista Monumentelor Istorice și având nevoie de reabilitare/restaurare, Palatul Chrissoveloni – Cantacuzino poate face obiectul unui proiect în cadrul Programului Operațional Regional 2014 – 2020, pe axa dedicată « Conservarii, protejarii, promovarii şi dezvoltarii patrimoniului natural şi cultural », în care cota de finanțare nerambursabilă din partea UE este de 80%.

Foto: Cristina Budușan

Palatul Chrissoveloni – Cantacuzino ne îndrumă în istoria marilor familii bucureștene ale secolelor XIX și XX. Direct din titulatură facem cunoștință cu două familii ce marcau în diverse feluri evoluția orașului: pe de o parte, primii proprietari, Chrissoveloni – familie grecească, reprezentativă pentru mediul bancar și de afaceri al României moderne și, pe de alta, Cantacuzinii, una dintre cele mai importante familii nobiliare ale spațiului românesc, cu un trecut de aproape patru secole în înaltele dregătorii autohtone. Intersectările și rădăcinile istorice nu se opresc aici întrucât descoperim că terenul pe care îl ocupă astăzi palatul se afla, la mijlocul secolului al XIX-lea, la congruența dintre proprietățile Prințului Barbu Știrbey (Palatul domnesc și atenanțele sale) și cele ale fraților Iancu și Grigore (Scarlat) Grădișteanu.
Dacă în perioada în care Palatul Știrbey era reședință domnească (1849-1956), terenul era deținut încă de Grădișteni (conf planului R.Borroczyn, 1852), pentru următorii 40 de ani, parcela, pe care avea să fie construit palatul, nu va mai apărea individualizată în planurile urbanistice ale Bucureștiului. Astfel, putem presupune că, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, terenul viitoarei reședințe a familiei lui Zannis Manoli Chrissoveloni era cumpărat de la Grădișteni.
Născut pe insula Chios (Grecia) în 1805, grecul Chrissoveloni își va face o avere însemnată în Constantinopol, de unde, în 1848, va porni către Țările Române, deschizându-și filiale ale firmei „Chrissoveloni fils - maison d’exportasion et de banques” în Galați, Brăila și București. Prima consemnare a reședinței din strada Manea Brutaru (numele vechi al străzii G-ral. Constantin Budișteanu) apare în planul Institutului Geografic al Armatei (1895-1899), atunci imobilul de la nr. 15 aparținând fiului lui Zannis, Nicolas Zannis Chrissoveloni (1837, Constantinopol – 1913, București), bancher de profesie. Probabil el este primul proprietar al palatului, având în vedere că tatăl său decedase în 1887 la Constantinopol, iar familia Chrissoveloni încă trăia și făcea afaceri în Galați. Cu doar 3 ani înainte de deces, Nicolas Zannis Chrissoveloni avea să își vândă proprietatea lui Nicolae G. Cantacuzino, fiul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino (Nababul). Așadar, începând cu 1910, palatul devine reședință a lui Nicolae Cantacuzino.
După moartea acestuia (1944), palatul nu va mai rămâne multă vreme în posesia familiei Cantacuzino, ultimii care au locuit fiind Marga (fiica lui Nicolae) și soțul ei, George Florescu (istoric, genealogist). În 1948, imobilul a fost naționalizat, pentru ca, pe întreaga perioadă comunistă, aici să funcționeze Institutul Național de Cercetare Științifică pentru Protecția Muncii.

Detalii proprietate

  • 2.145 m2
  • 2.220 m2
  • 1.991 m2
  • 993 m2
  • S+P+1E+M; S+P+1E; P+2E; P+1E
  • 75
  • 6
  • 102 mp P+1E și cabină portar 6 mp
  • sfârșitul sec. XIX
  • B-II-m-B-18242
  • Monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural local, clasă B.
  • Ambasadă/Consulat, Birouri, Centru de evenimente, Centru social, Clinică medicală, Hotel, Muzeu privat, Școală privată, Spital privat
  • B01AHE-AS-B
PRINTEAZĂ