Abonează-te la newsletter

×

Vila Take Ionescu din Sinaia

str. Take Ionescu nr. 2, oraş Sinaia, judeţ Prahova
120 km față de București
Preț de pornire: 500.000 €
Estimare: 500.000 € - 550.000 €
Vila de pe strada Take Ionescu din Sinaia intră în posesia familiei Ionescu - Take și soția Bessi Richards - în cursul anului 1893, fiind adusă la înfățișarea actuală începând cu anul 1895, când intra într-un proces de reabilitare și modernizare. Proiectul era contractat de arhitectul Henri Susskind, elvețian născut la Viena în 1868.
Susskind devenea la sfârșitul secolului al XIX-lea unul dintre cei mai activi ingineri din București și Sinaia, având un portofoliu interesant: apropiat al lui Lecomte du Noüy, lucrând în biroul acestuia de arhitectură, iar mai târziu contractor al Societății Marilor Hoteluri, Susskind avea să își lase amprenta atât asupra unor reședințe din cele două orașe menționate anterior, cât și asupra unor edificii importante ale turismului românesc. Primele construcții, pe cont propriu, au fost la Sinaia: Vila Mihai Haret, Vila Testiban, restaurarea Vilei Căprița, refacerea Vămii Strunga, Vila Negoiul a lui Take Ionescu. În București a ridicat casa doctorului Mirinescu din Strada Spătarului 54, casa Pompiliu Eliade de pe Splaiul Independenței 74, casa Scarlat Lahovary din Calea Dorobanți colț cu Strada Grigore Alexandrescu, distrusă de bombardamentele din 1944, casa inginerului Silviu Costinescu, Strada Icoanei 56, colț cu bulevardul Dacia, casa inginerului Petre Oteteleșanu, Strada Grigore Mora 15 sau locuința sa din strada Ecaterina Teodoroiu 10.
Unele dintre cele mai importante proiecte pe care le-a supervizat Susskind au fost în slujba Societății Marilor Hoteluri, astfel avea să administreze proiecte ca Hotelul Athénée Palace (1912), Hotelul Palace din Constanța, iar în Sinaia Hotelul Palace (1911) și Cazinoul (1913).
Vila este compusă din mai multe corpuri, de înălţimi şi dimensiuni diferite, bine precizate atât în plan cât şi în acoperiş. Marea intrare de la veranda principală, galeriile închise cu geam, balcoanele, bovindourile, apareiajele din pereţii exteriori, toate din lemn închis la culoare, contrastând cu albul pereţilor, oferă o notă pitorească în stilul renaşterii germane. Spaţiul interior a fost compartimentat pe măsura nevoilor proprietarilor. La parter, în corpul din dreapta, se găsea un birou și alături, unul mai mic pentru unul dintre secretari de care, eventual, Ionescu avea nevoie la Sinaia. În corpul central se găsește un vast hol, care comunică, printr-un glasvand, cu marea sufragerie.
În 1905, consiliul comunal Sinaia a hotărât ca strada pe care domicilia Take Ionescu să-i poarte numele. Și astfel, adresa vilei devenea “Strada Take Ionescu” nr. 2. Tot în 1905, politicianul era ales preşedinte de onoare al Societăţii filantropice a meseriaşilor sinăieni “Vârful cu Dor”, atașamentul de orașul montan fiind definitiv.
După Primul Război Mondial, perioadă sub ocupație germană, vila intră într-o nouă etapă. Take Ionescu este prins cu politica internă, de la înfăptuirea Marii Uniri până la preluarea guvernului la sfârșitul anului 1921, anul 1922 fiind anul decesului marelui om de stat. Moştenitorii au stăpânit-o şi au locuit-o timp de aproape trei decenii, până în 1950, când a fost naţionalizată. Repartizată unei case de copii, renovările si reparaţiile curente s-au făcut din bugetul Inspectoratului Şcolar și clădirea s-a menţinut destul de bine în cele patru decenii cât a avut această destinaţie. Dupa 1990, imobilul a fost scos din gestiunea Inspectoratului și a statului şi a fost retrocedată moştenitorilor lui Take Ionescu.

Surse:
Paul D. Popescu, ziarulprahova.ro
arhitectura-1906.ro.
Arhitectul Henri Susskind/ de Emanuel Bădescu

Foto: Cristina Buduşan

Detalii proprietate

  • 5.020 m2
  • 907 m2
  • 382 m2
  • D+P+1E+M
  • 15
  • 322 mp
  • 1895
  • PH-II-m-A-16683
  • Monument istoric de valoare naţională si universală, clasă A.
  • Casă de vacanță, Complex turistic, Hotel, Pensiune, Reședință multifamilială
  • PH01AHE-A
PRINTEAZĂ