Abonează-te la newsletter

×

"Palatul de Piatră" Udriște Năsturel, singurul monument de arhitectură civilă românească, din sec. XVII, ridicat în întregime din piatră.

sat Herăşti, comuna Herăşti, județ Giurgiu
30 km faţă de Bucureşti, 15 km faţă de Dunăre
Preț de pornire: 1.100.000 €
Estimare: 1.500.000 € - 1.800.000 €
Palatul din Herăşti, cunoscut şi sub numele de „Casa de piatră”, este amplasat pe un platou din apropierea râului Argeş. Palatul a fost construit la începutul secolului al XVII-lea din iniţiativa boierului Udrişte Năsturel, cărturar vestit în epocă şi cumnat al domnitorului Matei Basarab.
Clădirea, construită integral din piatră, a fost gândită ca reşedinţă de vară pentru cărturar şi fratele său, Cazan, planul clădirii reflectând acest aspect.
În secolul al XIX-lea, domeniul ajunge în proprietatea lui Miloş Obrenovici, principele Serbiei, care adaugă anumite elemente construcţiei, printre care un turn ce se va pierde în urma incendiului din 1931.
În ultimii ani, ansamblul s-a aflat în administrarea Muzeului Ţăranului Român, care dorea ca acesta să găzduiască un muzeu al boierului român, iniţiativă ce nu s-a materializat niciodată. În tot acest timp, clădirea a găzduit expoziţii de artă tradiţională. Recent, proprietatea a fost retrocedată.

Sursă: monumenteuitate.org

Foto: Cristina Budușan

Palatul de Piatră - Udriște Năsturel din Herești este un obiectiv arhitectural unic în spațiul arhitectural civil românesc, fiind, atât prin vechime, cât și prin specificități, un edificiu indispensabil istorie arhitecturii românești (din Ev Mediu până astăzi). Numele complexului și al întregii moșii ne îndreaptă către una dintre cele mai importante familii de boieri și dregători din spațiul românesc începând cu secolul al XVI-lea - Năsturel Herescu. Membrii fondatori ai acestei mari familii reprezintă figuri importante în istoria Valahiei: Radu - Mare Logofăt, dar și copiii acestuia, fiica Elena, căsătorită cu Matei Basarab și fiii Cazan, Postelnic și Udriște (Oreste), Mare Ban și cărturar, apropiat și el al domnitorului Matei Basarab. Însă Hereștii (sau Fiereștii, în scrierea veche) sunt consemnați încă din secolul XIV, atunci când Mircea cel Bătrân trimitea drept soli în Polonia pe boierii Manea și Roman Herescu. Unirea familiilor Năsturel Herescu este consemnată încă de la mijlocul secolului al XVI-lea, în perioada domniei lui Mircea Ciobanul.
Construcțiile de pe moșia din Herești începeau între anii 1640-1642, perioadă în care cei doi frați Năsturel Herescu se aflau la apogeul carierelor. Cazan ocupa mici dregătorii în capitala Țării, fiind subprefect al orașului, în timp ce fratele său, Udriște (1596-1659), devenea unul dintre cei mai însemnați consilieri ai domnitorului Matei Basarab (1632-1654). Mare Ban, cărturar, consilier, Udriște Năsturel Herescu s-a ocupat de marea antepriză ctitoricească a lui Basarab, a administrat tipografia de la Govora, unde sunt tipărite primele volume din Țara Românească, a tradus "Viața Sfinților Varlaam și Ioasaf" (rămas manuscris) dar și-a pus amprenta și asupra istoriei Bucureștiului prin cartierul ce îi poartă numele (Udriște).
Construcția principală, palatul, era atestată la circa 10 ani distanță, când, în memoriile sale, Paul de Alep, secretar al lui Macarie, patriarhul de Antohia, consemna în călătoriile sale și vizita la conacul Hereștilor (Fiereștilor) din cursul anului 1657. La aproape două secole de la ridicarea sa, Palatul și moșia intrau în posesia prințului sârb Milos Obrenovici, care achiziționa palatul în cursul anului 1831. Modificările aduse de acesta construcțiilor (anexe gospodărești și grajduri) aveau să fie eliminate la distanță de mai bine de un secol, când, cu ocazia restaurărilor și amenajărilor din anul 1954, conacul revenea la configurația inițială. După decesul lui Obrenovici (1860), moșia intra în posesia ultimei mari familii ce avea să dețină palatul până la venirea comunismului. În 1881, Anastase Stolojan, fiu de boier, cu studii de drept la Paris, fost primar al Craiovei, deputat și ministru în diverse guvernări liberale achiziționa domeniile Herești. Chiar dacă un incendiu din 1931 provoca daune importante, perioada cea mai grea pe care a traversat-o conacul a fost desigur după 1948. În 1949, autoritățile comuniste începeau dărmarea clădirii cu dorința de a refolosi blocurile de piatră pentru construirea altor utilități ale Gospodăriei Colective, însă este salvată în 1950 când intră în administrarea Comisiei Monumentelor Istorice. În anii '70 domeniul intra în administrarea Muzeului Țăranului Român (Muzeul de Arte şi Tradiţii Populare atunci), devenind Muzeu al Lemnului și Feronăriei.
Momentan, pe suprafața domeniului se regăsesc trei construcții: Palatul de Piatră, adică reședința inițială a fraților Năsturel Herescu, construit în forma literei "L", simetric, cu intrări separate. Din construcția inițială de la mijlocul secolului al XVII-lea au rămas neatinse pivnițele, parterul și scările, etajul suferind diverse intervenții de-a lungul timpului; Casa "Stolojan": chiar dacă construcția era ridicată în perioada în care domeniul era în posesia lui Milos Obrenovici, în anii '30 imobilul era modernizat, devenind reședință a familiei Stolojan în urma incendiului ce distrugea acoperișul Palatului de Piatră. Cea de a treia construcție, casa Administratorului, are și ea o vechime însemnată, fiind ridicată în cursul anului 1850, tot în perioada în care moșia era în posesia prințului sârb.

Foto: Cristina Budușan

Detalii proprietate

  • 3,79 ha
  • 680 m2
  • 475 m2
  • 340 m2
  • S+P+1E
  • 7
  • Casa Stolojan, 1835, monument istoric de clasă B, 468 mp, P+1E; Casa administratorului, 1850, monument istoric de clasă B, 166 mp, P; Alte anexe de 126 mp.
  • începutul sec. XVII
  • GR-II-a-A-15013 și GR-II-a-B-15014
  • Monument istoric de valoare naţională si universală, clasă A.
  • Casă memorială, Castel de vânătoare, Centru de evenimente, Centru medical, Centru social, Complex multifuncțional, Complex turistic, Han, Muzeu privat
  • GR01AHE-A-B
PRINTEAZĂ